Hotel TRESOR, Stațiunea montană LEPȘA,
jud.Vrancea
Pentru oamenii cu dare de mână, le e bine și în străinătate. Eu
însă optez pentru ce e pe măsura mea, de om simplu, și anume ținutul supranumit
Mica Elveție, LEPȘA mea cea dragă, cea care m-a vindecat nu numai fizic
dar și spiritual. Iar hotelul TRESOR, aflat chiar la intrare în
Stațiunea Lepșa, imediat după superba Cascadă Putna și în vecinătatea
renumitei Păstrăvării, te așteaptă, ne așteaptă oricând în orice zi și
lună (pentru că acolo în orice anotimp e un paradis) la telefonul de
recepție: 0237.266.950 sau mobilul venerabilului domn Dumitru Șerban:
0769.268.840. Detalii…
Eu am văzut idei. (Jocul ielelor)
ORIZONTAL:
1) 9 aprilie 1894, când se naşte şi 14 mai 1957, când trece în nefiinţă,
marele nostru scriitor, exponentul literaturii române interbelice ― Întrebare ― Încursiune, descrisă de Camil Petrescu în
capodopera sa. 2) A iubi (înv.) ― În 1949, are loc premiera, îm mai multe teatre
din ţară ,
a unei drame semnate de scriitor, ce poartă titlu de rezonanţă pentru naţiunea
noastră. 3) Funcţionar
public, executor al testamentului unchiului Tache ― În 1930 apare romanul Ultima…
de dragoste, întâia… de război, în care se analizează sentimentul
iubirii, mândria rănită, gelozia, orgoliul umilit, neputinţa înţelegerii între
soţi şi totodată sunt abordate unele aspecte ale realităţii sociale: problema
războiului şi maşinaţiunilor politice. 4)
Dintre eseuri pot fi amintite Fals… pentru uzul autorilor dramatici,
inclus în volumul Teze şi antiteze
(1936) ― I.L.Caragiale: D-…
carnavalului . 5) Cota 23! ― În Ultima noapte sunt pagini care
surprind momentele de groază a combatanţilor, cum ar fi asaltul
inamicului, durabila halucinaţie de foc şi de trăsnete (cap. Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu) ― Piesa …
veneţian, care prezintă neputinţa scriitorului de a atinge
perfecţiunea prin dragoste. 6) Fluviu în Egipt ― Personaje, ca Gelu
Ruscan (Jocul ielelor), Mitică (Mitică Popescu),
D-rul Omu (Profesor doctor Omu vindecă de dragoste) ş.a. ― Hipocristic din Teodor. 7) Fluviu
în Spania ― Un om… oameni, cu cele trei volume ale sale, apărute
între anii 1953-1957, roman despre Nicolae Bălcescu, personalitate care s-a
născut dintr-o necesitate istorică. 8) Noiembrie (abr.) ― Adept al adevărului absolut,
autorul , în piesa Caragiale în vremea sa
înserează un Prolog excursiv , din care: Atunci s-a dat şi pe faţă lupta grea dusă în
întuneric dintre neoamenii care au vrut să nu mai… neoameni ― Notă muzicală. 9) Eseu
publicat în 1938: … - cu o introducere în
filozofia fenomenologică ― Unealtă
de cernut. 10) Ion Neculce ― Straiţă. 11) Din Prolog: Pe milioanele de oameni nu-iI întreabă
nimeni ce… : deputaţii şi senatorii aleşi constituiau guvernul, iar domnitorul
îl confirma ― Stagiu de calificare ştiinţifică
superioară având ca teză: Modalitatea estetică a teatrului, pe care scriitorul îl
efectuiază în 1937. 12) Triste
(fig.) ―
Sătenii: Smead, Dârz, şi Obidit din drama Bălcescu.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
VERTICAL:
1) Piesă de teatru ce poartă titlul unui erou al
Revoluţiei Franceze, căruia i se atribuie o măreţie de caracter de unicitate,
echilibru sufletesc perfect, o anume robusteţe a gândirii, care pare să emane o
forţă de sugestie contaminatoare la cei din jur ― Bătrânica din piesa Bălcescu. 2) Insensibil,
din cauza frigului, precum câte un ostaş în toiul luptelor (cap. Întâmplări
pe apa Oltului) ― …
de o specie nouă, scrie autorul despre Ştefan
Gheorghidiu (2 cuv.). 3) Camil Petrescu, părintele
scriitorului, soţul Anei Cheler ― Personaj din Bălcescu ―
Divinitate egipteană. 4) Fir textil ― Sens al iubirii,
problemă ridicată în Ultima noapte. 5) În romanul Patul lui Procust (1933),
aflăm despre personajul D. următoarele: Şi el a frământat, exasperat, în… un trup a cărei
inerţie îi înnebunea simţurile ― Din acelaşi roman, în momentul când Fred
Vasilescu citeşte scrisorile lui George Demetru Ladima: Sora Emiliei tocmai intrase cu o tavă
pirogravată pe care erau două ceşti de cafea, una… şi alta albă. 6) Precum ― Drama Suflete…, în care eroul nu se
mai poate realiza prin iubire, deoarece se loveşte de zidul gros şi negru al
prejudecăţilor de castă ― Renumit chimist biolog american contemporan. 7) Localitate în Rusia (reg. Smolensk
Dicţionar: AMA, TER, RAO, ELN, COA, ICT.
Prof. Nicolae Vicolov
solutia
Camil Petrescu(n.22 aprilie 1894— d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română în special ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”.
S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort, se pare, înainte de nașterea scriitorului)și al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfântul Sava“ și la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din București. Rezultatele bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul „magna cum laude“, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologiaîn opera lui Husserl.
Debutează în revista Facla(1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
Între 1916 - 1918participă ca ofițer la primul război mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război(1930). În 1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își noteazăîn Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie săfac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc(…)Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie săcheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămîn vecinic absent“. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București.
Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.
Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust.
În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.
Moare la 14 mai 1957, la București. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae BălcescuUn om între oameni rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist.
Opera literară
Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul de Versuri. Ideea. Ciclul morții, care are ca moto: Jocul ideilor e jocul ielelor:
Dar eu,
Eu am văzut idei...
(...)
Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinațiși mistuiți lăuntric,
Cu sufletul mărit
Căci am văzut idei.
Concepte estetice
- Autenticitatea este esența noului
în creația literară a lui Camil Petrescu, a cărui aspirație către
autenticitate conferă originalitate poeziei, vitalitate teatrului și
"momente autentice de simțire" în roman. Autenticitatea este
ilustrarea realității prin propria conștiință, scriitorul însuși
mărturisea: „Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea
conștiinței mele, conținutul meu psihologic“.
- Substanțialitatea
(substanțialismul) este concepția conform căreia literatura trebuie să
reflecte esența concretă a vieții: iubirea, gelozia, mândria rănită,
orgoliul umilit, cunoașterea, dreptatea, adevărul, demnitatea, acele
categorii morale absolute.
- Sincronizarea în concepția lui
Camil Petrescu este armonizarea desăvârșită a literaturii cu filozofia și
psihologia epocii, întrucât actul de creație este un act de cunoaștere, de
descoperire și nu de invenție: „Nu putem cunoaște absolut nimic, decât
răsfrângându-ne în noi înșine“.
- Luciditatea este trăsătura
dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici și
autointrospectivi, hipersensibili, intransigenți și inflexibili moral.
Luciditatea „nu omoară voluptatea reală, ci o sporește“.
- Narațiunea la persoana I folosește timpul
subiectiv, care aduce în prezent gânduri, îndoieli, fapte trecute,
totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul înseamnă,
așadar, experiență interioară: „Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce
aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu, ... din
mine însumi nu pot ieși (...), eu nu pot vorbi onest decât la persoana
întâi“.
- Relativismul reiese din
multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiași obiect, aceluiași
concept, aceleiași norme morale.
- Anticalofilismul (împotriva scrisului
frumos) este o adevărată bătălie estetică pe care o duce scriitorul care
susține formula literară a jurnalului, a confesiunii, ce se notează
precis, exact, „ca într-un proces verbal“.
Temeși motive
- Războiul - ca experiență de
viață trăită, o experiență decisivă a intelectualului, războiul ca iminență a
morții este tragic și absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
- Introspecția psihologicăse regăsește în
majoritatea operelor sale, prin observarea vieții interioare, prin analiză
psihologică a conștiinței personajelor.
Reprezentant: Patul lui Procust
- Intelectualul - cu dramele lui
de conștiință - este prezent într-un cadru de existență obiectiv-socială,
dominat de setea de absolut.
- Operele sunt structurate pe
o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate "monografii
ale unor idei".
Personajele
- Născute din frământări,
scepticism, tensiune intelectuală, etică umană, eroii lui Camil Petrescu
sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic
(„singura existență reală e aceea a conștiinței“).
- Hipersensibile, amplificând
semnificația unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporțiile
unei catastrofe.
- Inadaptate superior,
intelectuali intransigenți într-o luptă continuă cu ordinea socială,
afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel „geniul
neînțeles“ eminescian).
- Intelectuali lucizi, ei trăiesc pe
drama inflexibilității conștiinței, a pasiunii analizate cu luciditate: „Câtă
luciditate atâta conștiință, câtă conștiință atâta pasiune și deci atâta
dramă.“
- Sunt încătușați ai
absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce trăiesc drame de
conștiință, fiind însetați de absolut.
- Eroii lui Camil Petrescu
sunt învinși de propriul lor ideal, trăiesc drama destinului
tragic, singurul supraviețuitor fiind Ștefan Gheorghidiu.
- Semnificația titlurilor reflectă starea
interioară a personajelor, sugerând esența dramatică a conștiinței, a
aspirației spre absolut.
- Autorul se identifică cu
personajul principal (narațiunea la persoana I) și, deseori, replicile
altor personaje exprimă concepția și opiniile lui Camil Petrescu.
Stilul anticalofil
- Formule estetice moderne,
prin interesul pentru stările difuze ale eroilor, de exaltare a trăirilor
sondare până în zonele cele mai adânci ale subconștientului.
- Desăvârșit echilibru și
simetrie a compoziției.
- Maniera proustiană a
fluxului memoriei, conștiința selecționând aceste fapte care vor duce la
opțiunea finală.
- Monologul interior, ca mod
de exprimare a trăirilor lăuntrice, de reflectare asupra existenței lui individuale
(afectul și intelectul sunt într-o luptă permanentă).
- Limbajul este remarcabil
prin imaginile intelectuale.
- Figurile de stil se rezumă
la comparații și epitete, dar „fără ortografie, fără compoziție, fără stil
și chiar fără caligrafie“.
- Scriitorul consideră
scrisul ca pe un act de eliberare existențială, prin care spiritul se
descoperă și se mărturisește: „Un roman de adâncire a sentimentelor
metafizice se lucrează cu atenția și răbdarea unui covor de preț.“ (Camil
Petrescu – Teze și antiteze).
Studii
- Teze și antiteze (1936), eseuri
- Modalitatea estetică a
teatrului (1937), teza de doctorat
- Husserl – cu o introducere
în filozofia fenomenologică, un capitol din Istoria filosofiei moderne (1938)
- Doctrina substanței 1940, editată
integral postum în (1988), eseu filosofic
Romane
- Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război (1930)
- Patul lui Procust (1933)
- Un om între oameni (1953 - 1957,
rămas neterminat)
Nuvele
- Turnul de fildeș (1950)
- Moartea pescărușului (1950)
- Mănușile (1950)
- Cei care plătesc cu viața (1950)
Poezie
- Versuri. Ideea. Ciclul
morții (1923)
- Un luminiș pentru Kicsikem (1925)
- Transcedentalia (1931)
- Din versurile lui Ladima (1932)
Dramaturgie
- Jocul ielelor 1918
- Act venețian, 1918-1946
- Suflete tari, 1921
- Danton, 1924-1925
- Mioara, 1926
- Mitică Popescu,1925-1926
- Dona Diana, comedie în
gustul Renașterii în zece tablouri după Moreto, 1938
- Iată femeia pe care o
iubesc, 1943
- Prof. dr. Omu vindecă de
dragoste, 1946
- Bălcescu, 1948
- Caragiale în vremea lui, 1955
Însemnări
- Rapid Constantinopole –
Bioram (1933), reportaje de călătorie
- Note zilnice (1975), postum,
jurnal intim, editat de Mircea Zaciu.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu