sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Camil Petrescu în cuvinte încrucișate

 
Hotel TRESOR, Stațiunea montană LEPȘA, jud.Vrancea

Pentru oamenii cu dare de mână, le e bine și în străinătate. Eu însă optez pentru ce e pe măsura mea, de om simplu, și anume ținutul supranumit Mica Elveție, LEPȘA mea cea dragă, cea care m-a vindecat nu numai fizic dar și spiritual. Iar hotelul TRESOR, aflat chiar la intrare în Stațiunea Lepșa, imediat după superba Cascadă Putna și în vecinătatea renumitei Păstrăvării, te așteaptă, ne așteaptă oricând în orice zi și lună (pentru că acolo în orice anotimp e un paradis) la telefonul de recepție: 0237.266.950 sau mobilul venerabilului domn Dumitru Șerban: 0769.268.840. Detalii…

Eu am văzut idei.  (Jocul ielelor)
ORIZONTAL: 1) 9 aprilie 1894, când se naşte  şi 14 mai 1957, când trece în nefiinţă, marele nostru scriitor, exponentul literaturii române interbelice ― Întrebare    Încursiune, descrisă de Camil Petrescu în capodopera sa.  2) A iubi (înv.) ― În 1949, are loc premiera, îm mai multe teatre din ţară, a unei drame semnate de scriitor, ce poartă titlu de rezonanţă pentru naţiunea noastră.   3) Funcţionar public, executor al testamentului unchiului Tache ― În 1930 apare romanul   Ultima… de dragoste, întâia… de război, în care se analizează sentimentul iubirii, mândria rănită, gelozia, orgoliul umilit, neputinţa înţelegerii între soţi şi totodată sunt abordate unele aspecte ale realităţii sociale: problema războiului şi maşinaţiunilor politice. 4) Dintre eseuri pot fi amintite Fals… pentru uzul autorilor dramatici, inclus în volumul  Teze şi antiteze (1936)  ― I.L.Caragiale: D-… carnavalului .  5) Cota 23!  ― În Ultima noapte sunt pagini care surprind momentele de groază a combatanţilor, cum ar fi asaltul inamicului,  durabila halucinaţie de foc şi de trăsnete (cap. Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu) ― Piesa … veneţian, care prezintă neputinţa scriitorului de a atinge perfecţiunea prin dragoste.   6) Fluviu în Egipt ― Personaje, ca Gelu Ruscan (Jocul ielelor), Mitică (Mitică Popescu), D-rul Omu (Profesor doctor Omu vindecă de dragoste) ş.a.  ― Hipocristic din Teodor.  7) Fluviu în Spania ― Un om… oameni, cu cele trei volume ale sale, apărute între anii 1953-1957, roman despre Nicolae Bălcescu, personalitate care s-a născut dintr-o necesitate istorică.  8) Noiembrie (abr.) ― Adept al adevărului absolut, autorul , în piesa Caragiale în vremea sa  înserează un Prolog excursiv , din care: Atunci s-a dat şi pe faţă lupta grea dusă în întuneric dintre neoamenii care au vrut să nu mai… neoameni  ― Notă muzicală.  9) Eseu publicat în 1938:  … - cu o introducere în filozofia fenomenologică  ― Unealtă de cernut.  10) Ion Neculce ― Straiţă.  11) Din Prolog: Pe milioanele de oameni nu-iI întreabă nimeni ce… : deputaţii şi senatorii aleşi constituiau guvernul, iar domnitorul îl confirma ― Stagiu de calificare ştiinţifică superioară având ca teză: Modalitatea estetică a  teatrului, pe care scriitorul îl efectuiază în 1937.   12) Triste (fig.)    Sătenii: Smead, Dârz, şi Obidit din drama Bălcescu.  
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
1
 
 
2
 
3
 
4
 
 
5
 
 
 
6
 
 
7
 
 
 
8
 
 
 
9
 
10
 
 
11
 
12
 
VERTICAL: 1) Piesă de teatru ce poartă titlul unui erou al Revoluţiei Franceze, căruia i se atribuie o măreţie de caracter de unicitate, echilibru sufletesc perfect, o anume robusteţe a gândirii, care pare să emane o forţă de sugestie contaminatoare la cei din jur ― Bătrânica din piesa Bălcescu.   2) Insensibil, din cauza frigului, precum câte un ostaş în toiul luptelor (cap. Întâmplări pe apa Oltului) ― … de o specie nouă, scrie autorul despre Ştefan Gheorghidiu (2 cuv.).  3) Camil Petrescu, părintele scriitorului, soţul Anei Cheler ― Personaj din Bălcescu ― Divinitate egipteană.  4) Fir textil ― Sens al iubirii, problemă ridicată în Ultima noapte. 5) În romanul Patul lui Procust (1933), aflăm despre personajul D. următoarele: Şi el a frământat, exasperat, în… un trup a cărei inerţie îi înnebunea simţurile  ― Din acelaşi roman, în momentul când Fred Vasilescu citeşte scrisorile lui George Demetru Ladima: Sora Emiliei tocmai intrase cu o tavă pirogravată pe care erau două ceşti de cafea, una… şi alta albă.  6) Precum ― Drama Suflete…, în care eroul nu se mai poate realiza prin iubire, deoarece se loveşte de zidul gros şi negru al prejudecăţilor de castă ― Renumit chimist biolog american contemporan.  7) Localitate în Rusia (reg. Smolensk) ― Contradicţie între personaje, care la Camil Petrescu nu apare prin ciocnirea caracterelor, ci prin rupturi la nivelul conştiinţei.  8) Măi! (reg.) ― .. vin codrii-n ajutor (Doina) ― Tot din Doina eminesciană: Ştefane, Măria ta, / Tu la Putna nu mai…  9) Aflându-se în compania unor scriitori, Fred se simte nelalocul său: Mă mulţumeam cu sonorităţi muzicale care mă limitau şi mă sileau să-mi recunosc o…, netăgăduibilă inferioritate ― Şef de Universitate.  10) Momente de înfăţişase a iubirii, evocate în romanele sale în toate fazele ei: geneza, stabilizarea şi declinul ― Iar.  11) Institutul de cercetări textile  Poezia lui Eminescu …duci        Transportă! ― 1950, când apare Turnul de fildeş.  12) Conflict armat între Fred şi Ladima, finalizat cu o simpatie reciprocă, datorită intervenţiei salvatoare a Doamnei T. ― Trataţi cu deosebit respect şi stimă, cum sunt  marii noştri scriitori din perioada interbelică, între care un loc aparte îl ocupă Camil Petrescu.
                   Dicţionar: AMA, TER, RAO, ELN, COA, ICT.
 
Prof. Nicolae Vicolov
 
 solutia              


Camil Petrescu(n.22 aprilie 1894— d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română în special ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”.

S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort, se pare, înainte de nașterea scriitorului)și al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfântul Sava“ și la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din București. Rezultatele bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul „magna cum laude“, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologiaîn opera lui Husserl.

Debutează în revista Facla(1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.

Între 1916 - 1918participă ca ofițer la primul război mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război(1930). În 1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își noteazăîn Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie săfac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc(…)Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie săcheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămîn vecinic absent“. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București.

Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust.

În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.

Moare la 14 mai 1957, la București. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae BălcescuUn om între oameni rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist.

Opera literară


Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul de Versuri. Ideea. Ciclul morții, care are ca moto: Jocul ideilor e jocul ielelor:

Dar eu,

Eu am văzut idei...

(...)

Eu sunt dintre acei

Cu ochi halucinațiși mistuiți lăuntric,

Cu sufletul mărit

Căci am văzut idei.

Concepte estetice


  • Autenticitatea este esența noului în creația literară a lui Camil Petrescu, a cărui aspirație către autenticitate conferă originalitate poeziei, vitalitate teatrului și "momente autentice de simțire" în roman. Autenticitatea este ilustrarea realității prin propria conștiință, scriitorul însuși mărturisea: „Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea conștiinței mele, conținutul meu psihologic“.
  • Substanțialitatea (substanțialismul) este concepția conform căreia literatura trebuie să reflecte esența concretă a vieții: iubirea, gelozia, mândria rănită, orgoliul umilit, cunoașterea, dreptatea, adevărul, demnitatea, acele categorii morale absolute.
  • Sincronizarea în concepția lui Camil Petrescu este armonizarea desăvârșită a literaturii cu filozofia și psihologia epocii, întrucât actul de creație este un act de cunoaștere, de descoperire și nu de invenție: „Nu putem cunoaște absolut nimic, decât răsfrângându-ne în noi înșine“.
  • Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici și autointrospectivi, hipersensibili, intransigenți și inflexibili moral. Luciditatea „nu omoară voluptatea reală, ci o sporește“.
  • Narațiunea la persoana I folosește timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, îndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul înseamnă, așadar, experiență interioară: „Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu, ... din mine însumi nu pot ieși (...), eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi“.
  • Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiași obiect, aceluiași concept, aceleiași norme morale.
  • Anticalofilismul (împotriva scrisului frumos) este o adevărată bătălie estetică pe care o duce scriitorul care susține formula literară a jurnalului, a confesiunii, ce se notează precis, exact, „ca într-un proces verbal“.

Temeși motive


  • Războiul - ca experiență de viață trăită, o experiență decisivă a intelectualului, războiul ca iminență a morții este tragic și absurd.

Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

  • Introspecția psihologicăse regăsește în majoritatea operelor sale, prin observarea vieții interioare, prin analiză psihologică a conștiinței personajelor.

Reprezentant: Patul lui Procust

  • Intelectualul - cu dramele lui de conștiință - este prezent într-un cadru de existență obiectiv-socială, dominat de setea de absolut.
  • Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate "monografii ale unor idei".

Personajele


  • Născute din frământări, scepticism, tensiune intelectuală, etică umană, eroii lui Camil Petrescu sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic („singura existență reală e aceea a conștiinței“).
  • Hipersensibile, amplificând semnificația unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporțiile unei catastrofe.
  • Inadaptate superior, intelectuali intransigenți într-o luptă continuă cu ordinea socială, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel „geniul neînțeles“ eminescian).
  • Intelectuali lucizi, ei trăiesc pe drama inflexibilității conștiinței, a pasiunii analizate cu luciditate: „Câtă luciditate atâta conștiință, câtă conștiință atâta pasiune și deci atâta dramă.“
  • Sunt încătușați ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce trăiesc drame de conștiință, fiind însetați de absolut.
  • Eroii lui Camil Petrescu sunt învinși de propriul lor ideal, trăiesc drama destinului tragic, singurul supraviețuitor fiind Ștefan Gheorghidiu.
  • Semnificația titlurilor reflectă starea interioară a personajelor, sugerând esența dramatică a conștiinței, a aspirației spre absolut.
  • Autorul se identifică cu personajul principal (narațiunea la persoana I) și, deseori, replicile altor personaje exprimă concepția și opiniile lui Camil Petrescu.

Stilul anticalofil


  • Formule estetice moderne, prin interesul pentru stările difuze ale eroilor, de exaltare a trăirilor sondare până în zonele cele mai adânci ale subconștientului.
  • Desăvârșit echilibru și simetrie a compoziției.
  • Maniera proustiană a fluxului memoriei, conștiința selecționând aceste fapte care vor duce la opțiunea finală.
  • Monologul interior, ca mod de exprimare a trăirilor lăuntrice, de reflectare asupra existenței lui individuale (afectul și intelectul sunt într-o luptă permanentă).
  • Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale.
  • Figurile de stil se rezumă la comparații și epitete, dar „fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie“.
  • Scriitorul consideră scrisul ca pe un act de eliberare existențială, prin care spiritul se descoperă și se mărturisește: „Un roman de adâncire a sentimentelor metafizice se lucrează cu atenția și răbdarea unui covor de preț.“ (Camil Petrescu – Teze și antiteze).

Studii


  • Teze și antiteze (1936), eseuri
  • Modalitatea estetică a teatrului (1937), teza de doctorat
  • Husserl – cu o introducere în filozofia fenomenologică, un capitol din Istoria filosofiei moderne (1938)
  • Doctrina substanței 1940, editată integral postum în (1988), eseu filosofic

Romane


  • Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
  • Patul lui Procust (1933)
  • Un om între oameni (1953 - 1957, rămas neterminat)

Nuvele


  • Turnul de fildeș (1950)
  • Moartea pescărușului (1950)
  • Mănușile (1950)
  • Cei care plătesc cu viața (1950)

Poezie


  • Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923)
  • Un luminiș pentru Kicsikem (1925)
  • Transcedentalia (1931)
  • Din versurile lui Ladima (1932)

Dramaturgie


  • Jocul ielelor 1918
  • Act venețian, 1918-1946
  • Suflete tari, 1921
  • Danton, 1924-1925
  • Mioara, 1926
  • Mitică Popescu,1925-1926
  • Dona Diana, comedie în gustul Renașterii în zece tablouri după Moreto, 1938
  • Iată femeia pe care o iubesc, 1943
  • Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, 1946
  • Bălcescu, 1948
  • Caragiale în vremea lui, 1955

Însemnări


  • Rapid Constantinopole – Bioram (1933), reportaje de călătorie
  • Note zilnice (1975), postum, jurnal intim, editat de Mircea Zaciu.

 

 

 
              Soluția careului Eugen Jebeleanu
1
P
2
A
3
R
4
A
5
B
6
O
7
L
8
E
9
 
10
D
11
U
12
R
2
U
M
A
N
 
D
E
S
T
I
N
E
3
T
E
R
I
B
I
L
 
U
R
I
T
4
E
R
A
 
R
N
 
T
R
E
C
I
5
R
I
 
S
A
 
D
E
 
C
I
N
6
E
C
S
 
S
P
I
R
I
T
 
E
7
 
A
U
T
O
R
 
I
D
E
I
 
8
S
 
R
E
V
I
S
T
A
 
N
S
9
S
T
I
L
 
N
O
O
 
A
T
L
10
V
I
S
U
L
 
T
R
U
F
I
E
11
 
T
U
R
M
A
 
I
N
I
M
I
12
N
U
L
I
 
S
T
I
N
S
 
T
 

                                                        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu